Acum două zile am fost la Cluj. A fost o chestie, așa, spontană, am plecat noaptea, m-am întors noaptea. S-a întâmplat că al meu prieten a avut o deplasare de serviciu acolo și cum nu văzusem niciodată orașul, m-am ținut ca scaiul tura asta.
Și uite așa, la un pic trecut de șapte dimineața, îmi tremura mâna pe un pahar de cafea, în parcarea unei benzinării de la marginea Clujului.
Dorința mi-a fost să fiu lăsată/abandonată în centrul orașului și de acolo să umblu brambura, unde văd cu ochii. Aveam câteva ore bune în față, mai exact vreo cinci-șase.
Am plecat de la UBB, care mi-a părut foarte frumoasă.
Am luat-o la pas domol, cu gâtul sucit și cu ochii mari, pe străzi, random. Am privit clădirile, oamenii, am făcut poze (cu telefonul, de asta calitatea pozelor postate aici nu-i grozavă).
Prima oprire a fost într-un magazin de antichități, aflat într-o curte interioară veche:
Am găsit acolo doi oameni foarte pasionați de magazinul lor și foarte sociabili. Nici nu mi-am dat seama când începusem deja să le povestesc despre poșetele vechi ale bunică-mii. Când le-am zis că stau prost cu orientarea în spațiu și noroc că există GPS pe telefon, doamna de acolo m-a citit bine și mi-a spus ”lasă-mă să ghicesc, ești studentă la Litere?”. Dintre toate comorile de acolo, mi-a atras atenția o mașină de scris, perfect funcțională. Am primit permisiunea de a o încerca. După ce am adăguat un firesc gjghkghdfgkg, am scris, sireata, iasi. Nu se vede în poză, va trebui să mă credeți pe cuvânt.
De acolo, am continuat spre Piața Avram Iancu și am ajuns curând pe niște străduțe frumoase, înguste și boeme, pavate cu piatră cubică, unde am găsit un târg de produse alimentare (mezeluri și brânzeturi de casă, miere de albine, turtă dulce, ciocolată, halva și prăjituri), mărțișoare, tablouri, bijuterii handmade, haine tradiționale, decorațiuni.
Abia își așezau oamenii marfa.
Am mai găsit acolo și un simpatic magazin de handmade, cu o curte în care erau agățate pe sfoară, cu cârlige de rufe, fotografii (vezi prima imagine din articol).
Nu m-am înfruptat din nimic, în schimb nu am rezistat tentației și mi-am cumpărat un inel din alamă, împletit și modelat manual, de la un ungur simpatic, cu mustăți răsucite și pus pe glume, zicându-mi că doar azi încercatul bijuteriilor e gratis.
Am continuat să explorez și am dat curând de un anticariat foarte ascuns, în care coborai ca într-o pivniță. Erau mii de cărți, stivuite conștiincios pe domenii. Prețurile erau puțin cam piperate, concurând lejer cu prețurile de raft din lanțurile mari de librării.
Am ajuns apoi în Piața Muzeului, unde mi-am băgat, curioasă, nasul în Biserica Franciscană. Apoi am ajuns la Muzeul de Istorie, cu toată dorința să îl vizitez, însă era închis. Așa că m-am întors de unde plecasem.
Curând nu mai aveam nicio idee pe unde sunt, știu că am văzut Regionala CFR, Prefectura și Zidul Cetății. V-am zis că nu am nicio treabă cu orientarea, nu?
Prin hoinăreala asta, am vizitat și câteva outlet-uri și second hand-uri care m-au cam lăsat cu gura căscată. Am văzut genți, rochii, bluze, fuste, trench-uri foarte frumoase și în stare impecabilă, la prețuri rezonabile. Păcat că eram foarte low-cost și nu am avut cum să-mi iau nimic, deh. Dar am rămas cu o impresie mișto. Dacă ajungeți în Cluj, vă recomand să mergeți în magazinele Tabita.
Am continuat apoi pe Bulevardul Eroilor, în plin centru al orașului, o stradă plină de magazine, restaurante și terase. Am și mâncat la un bistro drăguț, n-a costat prea mult și mâncarea a fost bună. M-am rumenit puțin la soare în Piața Unirii, timp în care am consultat un număr local din Zile și nopți, să văd ce se întâmplă bun prin oraș.
Cum mai aveam vreo două ore și eram deja puțin obosită de la atâta umblat, am decis că voi merge la film. Pentru prima oară singură în viața mea. Singurul film care rula ora 14.00 era Killing Time, al lui Florin Piersic Jr., la Cinematograful Florin Piersic.
Mai puteam să mai explorez puțin, îmi propusesem să văd Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic, dar nu m-aș fi încadrat în timp.
În drum spre cinema, am trecut peste Canalul Morii.
M-am mai plimbat prin Piața Mihai Viteazu până să înceapă filmul și am socializat cu o bebelușă unguroaică, care părea să mi caute compania, în mod deosebit. Despre film am să scriu separat.
Mi-am încheiat călătoria întorcându-mă în Piața Avram Iancu, în fața Teatrului Național.
Până s-a întors Cristi să mă ia de acolo, am citit ceva și am împărțit banca cu o bătrână cam gânditoare și foarte tăcută.
Cam asta mi-a fost hoinăreala. Sigur că puteam să văd mult mai multe, puteam să vizitez mai multe obiective istorice, puteam să, puteam să. Dar pentru o excursie așa în pripă, a fost perfect. Mi-a plăcut Clujul, deși îl pun sub Brașov și Sibiu, în topul preferințelor mele.
Mi-a plăcut că e curat, în primul rând. Apoi, zona istorică se îmbină frumos cu celelate clădiri.
Că veni vorba de zona istorică, Iașul are foarte multe de învățat de la Cluj, sorry to say. Ar fi multe de spus, dar pun acum punctul doar pe faptul ca la noi clădirile vechi nu sunt deloc întreținute și mai ales pe o mare durere a mea: ce spații comerciale deschidem în centru?
În centrul Clujului sunt o mulțime de magazine, patiserii, cabinete de X și Y, restaurante, covrigării, alimentare etc. Dar toate mi s-au părut nimerite-n filmul respectiv. Nimic strident, nimic care să stea ca nuca în perete, cromatic vorbind. Totul e bine integrat. Chapeau!
Am auzit vorbindu-se mult în ungurește, poate mai mult decât mă așteptam. Oamenii mi-au părut puțin reci, comparându-i cu cei de aici, din Iași. Mi-a plăcut însă că fiecare-și vede de treaba lui, nu se uită-n gura ta, să vadă ce mănânci și nu te măsoară din cap până în picioare, să vadă cum ești îmbracat. A, și nu am întors capete pe stradă din cauza accentului moldovenesc, când vorbeam la telefon.
De mă-nșel cu judecățile, dragi clujeni, să mă iertați. Așa am văzut eu lucrurile la un prim contact.
Mi-a plăcut la voi. Și o să mai vin, să am timp să privesc și să gust orașul așa cum se cuvine.
Și o chestie simpatică, pe final:
In my twenties 