If I get high, will I see you again?

Nimic nu te pregătește și nimeni nu îți spune cât o să doară. Acum, atunci, mai târziu, deodată, după multe zile în care ai fost bine. Că rămâne ca un pumn în stomac, undeva acolo și te izbește din senin în timp ce îți vezi de viață.

Au trecut 15 zile și 9 ore de când nu mai ești. De când pe tine nu te mai doare nimic și în sfârșit poți vorbi și poți alerga și poți să te bucuri de aer. Sau cine știe, de când toate astea nici măcar nu mai contează pentru tine.

Și tot 15 zile și 9 ore de când tresar din senin și am câte un flashback cu tine zâmbind, umblând prin ogradă, culegând roșii pentru salată, venind de la pâine, pregătindu-mi pachetul pentru grădiniță, trezindu-mă dimineața la 10 după ce tu erai deja sătulă de treabă.
Cu mine mică, agățată de mâna ta aspră și muncită. Îmi aduc aminte cât de mult îți plăcea înghețata, cum te necăjeai când îți ziceam că iar ai făcut cafeaua prea slabă și cum râdeai cu mâna la gură la glumele deșănțate.

Dar mai ales, îmi aduc aminte de toate zilele și lunile în care nu te-am sunat, în care nu ți-am mulțumit, în care nu mi-am făcut timp să te văd.

Și dacă într-adevăr ești pe undeva și încă ești mândră de mine, te rog să mă ierți.

Vizitați-vă bunicii.

 

 

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s