Hozier

hozier
Acum jumătate de an n-am avut curaj să public textul ăla. Trecuse o lună de când îl ascultam ca o adolescentă întârziată, obsedată de poezia și ritmul muzicii sale, de degetele sale lungi pe griful chitarei și extaziată de fenomen, în ansamblu.

Îl descoperisem cu vreo două luni înainte ascultând Eclectic.fm, la birou. Era semiobscur și aveam un sentiment hipsterish, așa, c-am dat de aur.
Nu suna ca nimic ce ascultasem eu înainte.
Și pentru că voiam să mă conving că vine de pe Pământ, i-am ascultat albumul de zeci de ori. A pansat multe seri singuratice și i-am învățat versurile pe de rost.
I-am ascultat toate live-urile, am pufnit la toate cover-urile nereușite ale altora pe melodiile lui, i-am văzut mai toate interviurile și am visat încontinuu că o să ajung la un concert.

N-am mai fost așa de obsedată de muzica cuiva de pe vremea în care eram în liceu, scriam poezii, turnam texte puerile pe blog, mă amorezam de băieți nepotriviți, îmi făceam douăzeci de selfie-uri pe zi, mă stresam cu tezele la istorie și făceam cercei din cutii de conserve.

8 luni mai târziu, domnișorul ăsta-i celebru, a făcut turul show-urilor americane, a bifat o cântare la Grammy cu Annie Lenox, a cântat printre bunăciunile de la Victoria’s Secret, e nelipsit de la festivaluri (a rupt în două Coachella), are câte 1 concert pe zi, turnee peste turnee în SUA, l-am auzit când împingeam căruciorul în Carrefour, are sute de milioane de vizualizări și biletele la concertele lui se vând pe repede înainte.

Fiecare cu slăbiciunile lui.

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s