Lucruri care se întâmplă când începi să mergi pe bicicletă la 23 de ani

…Primul ar fi că începi să scrii titluri lungi. Al doilea, că induci lumea în eroare, crezând că va urma o listă, dar nu.10325631_10203665421858991_928620561480097228_n

Vă zic un singur lucru totuși , pentru început. Deci așa – un lucru care se întâmplă când înveți să mergi pe bicicletă abia acum e că începi să te iei mai puțin în serios. Sună pretențios? Voiam doar să zic că-ți dă ocazia să-și iei un pic pauză de la rolul de adult pe care l-ai adoptat parcă prea curând.

Cum am ajuns eu să-mi iau bicicletă? Așa. În ianuarie m-am decis că nu se mai poate cu sedentarismul. Nu mi-a plăcut niciodată să fac sport. Mi s-a părut mereu a fi o pacoste, o chinuială care nu mi se potrivește și foarte rar a fost o opțiune în momentele în care mă angajam în lupta cu corpul meu.

Din draci și nervi am biruit lenea în prima săptămână a lui 2014 și m-am înscris la o sală foarte faină de sport, unde am descoperit shaping-ul, un concept sportiv nou pentru mine, care în combinație cu o alimentație curată, a dat rezultate foarte bune pentru minte și trup. În paralel, discutam cu Cristi că n-ar fi o idee rea să ne luăm la primăvara biciclete. Ca să ne plimbăm mai mult și să facem mișcare – amândoi stând cu fundul pe scaun 8-9 ore pe zi.

A început să-mi placă ideea de a pune osul la treaba și am fost foarte conștiincioasă. Mă simțeam extraordinar – foarte energică, lucru care nu se întâmpla pe cand eram couch potato de profesie.

M-am dus cu drag și chef și am avut rezultate bune. Din păcate însă, pe fondul unor probleme mai vechi și în asociere cu zelul meu de a merge tot mai des la sport, am stârnit o sciatică urâtă.
Au urmat învoiri, unguente, pastile, kinetoterapie, fizioterapie și pauză de la sală. M-am reîntors după recuperare, dar problema a persistat – după fiecare antrenament îmi simțeam spatele anchilozat și devenisem depedendentă de analgezice.

Am renunțat să mai merg la sală și am încercat să compensez cumva cu mult mers pe jos și exerciții acasă – am o pasiune pentru cumpărat articole sportive, în ultimul timp. Nu eram chiar consecventă și am scăpat și frâiele la alimentație, a găurii din stomac făcute de pastile, cu ocazia Paștelui și a multelor aniversări din această perioadă.
Aveam deci nevoie de o cale sau alta de a mă mișca, pentru ca lucrurile să nu o ia razna.

Astea fiind spuse (aș fi vrut mai pe scurt, dar sunt rea de gură și de tastatură), am zis hai să ne uităm după biciclete.  Nu căutam ceva pretențios, foarte fancy, foarte profi și sinceră să fiu, aveam în cap mai mult forme și culori, decât caracteristici.

Am fost în câteva magazine, am investigat cum stă treaba, m-am îndrăgostit de un Pegas, dar era prea în afara bugetului meu.
Apoi am văzut-o pe ea, cea care avea sa devina Betty (așa se numește domnița care-mi plimbă fundul de începătoare). Nu m-am mai putut gândi la o altă bicicletă de când am probat-o (a se citi am dat din picioare în stilul Flinstone, că nu știam să merg).

Am cumpărat-o la jumătatea lui aprilie. Au urmat urcări repetate cu liftul, bucuria de a ieși afară, la joacă și vânătăile.
Poate înflorește deja o întrebare – cum de la anii ăștia eu nu știam să merg pe bicicletă?

Păi… nu am avut una.  Ai mei nu mi-au luat dintr-un motiv sau altul (că trebuia urcată la etajul 4 zilnic, că o să-mi rup capul etc), în studenție nu m-a pasionat ideea măcar de a închiria o bicicletă – în mare parte pentru că îmi era prea rușine să fiu văzută cum mă poticnesc, învățând.

Revenind. Am început să ies prin cartier și să mă învinețesc. Desigur că m-am enervat de foarte multe ori, ba că nu pot menține echilibrul, ba că nu pot pedala, ba că mă împleticesc în pedale sau că se uită oamenii la mine.
Că merg strâmb și că mă sperii când văd câini sau copii. Că mă blochez când apar oameni în față. Că sunt singura capră care la anii ăștia nu știe să pedaleze – că uite, râd mucoșii ăia de 10 ani de mine.
Fără răbadarea lui Cristi nu cred că reușeam – prea a știut să fie îngăduitor și să facă haz de necaz alături de mine, ori să țină șaua, ca să-mi pot lua zborul.

Am învățat, pe rând, să pedalez, să merg drept, să iau curbe  (încercuind de câte cinci ori vreo mașină din parcarea de la Kaufland). La a patra urcare pe bicicletă m-am încumetat să merg pe piste și să învăț să ocolesc oameni și să mă opresc la timp, chiar înainte ca dulăii să se isterizeze când văd roțile în mișcare.
Apoi și-a luat și-a ales și el un partener pentru Betty a mea – e negru și zvelt – și am devenit patru.

Am văzut ce frumos e să-ți fluture vântul în păr și ce bine e când coapsele dor, neobișnuite cu atâta pedalat. Că e plăcut să închei o zi de muncă cu o plimbare de o oră, pe două roți și că adormi mai ușor după.

Ieri am descoperit un traseu frumos, până în afara Iașului și chiar de m-am isterizat când nu am putut să urc o pantă abruptă sau ne-am dogorit în soare, pe străduțe întortocheate, încercând să deblocăm lanțul care se prinsese între două pinioane, ne-am întors relaxați, după 5 ore de hoinărit.

Sigur că eu încă mă tem de mașini și prefer pistele. Sigur că încă mă încurcă rău de tot întreruperile pistelor sau bordurile prea înalte. Sigur că nu am pretenția că aș fi vreo pricepută în ale pedalatului.
Dar sunt fericită. Mă joc, mă pun la încercare. Ne aerisim mintea. Ne tăbăcim fundul în șa. Ne mișcăm, luptând cu munca de birou.
Iau cu mine doar ce încape în buzunare și evit telefonul cât pot.

Asta se întâmplă când înveți să pedalezi la 23 de ani: te întrebi de ce nu ai încercat mai devreme. Te bucuri după fiecare mic progres. Ți se pare că „familia” ți s-a lărgit. Știi că nu vor mai fi week-end-uri în care te vei plictisi, pentru că vei căuta un loc nou în care să pedalezi.
Și te bucuri când vezi că entuziasmul vostru a mai convins încă doi prieteni să-și ia biciclete – acum pedalează fiecare fericiți, de o săptămână, respectiv… de aseară.

Și dacă-mi permiteți numai un sfat mic, mic de tot – dacă mai sunteți ca mine, oameni trecuți de 20 care nu știți să pedalați – eu zic să încercați.
Nu-i târziu, chiar nu-i târziu.

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s