La 22 e bine.

birthayA fost ieri ziua mea, am mai crescut puțin, nu foarte mult, am aceeași moacă de copil când mă trezesc (dacă m-am demachiat seara) și moacă de adolescentă dacă am fost toantă și nu am dat jos cenușa de pe pleoape.
Creșterea în buletin e nesemnificativă, pe verticală nu mai are nicio șansă, pe orizontală e slavă cerului în stagnare, la mansardă și în piept resimțim ceva schimbări.

Sunt veselă, sunt zen, sunt bine. Mă simt bine în pielea mea, am chef de activitate și dacă nu am, mi-l provoc, sunt mai iscusită în a cunoaște oameni și o idee mai pricepută în a relaționa cu cei pe care îi cunosc deja. Acum, nu știu dacă-i din cauza schimbării de cifră, dar cam așa m-a găsit aniversarea asta. Optimistă. Plină de speranță. Cu încredere în ceea ce sunt și cu câteva certitudini în plus.

Nu știu dacă o fi ceva în aer și nu știu cât mă ține, dar e tare bine.

După ceva vreme, mi-am așteptat meticulos aniversarea. Mi-am pus, de isteață ce sunt, și widget pe telefon, nu cumva să uit când sunt născută, doh. Am început sărbătoritul de luni.
M-am bucurat de soare, de cadouri frumoase și de diversiuni puse bine la punct, de o plimbare cu cel mai iubit de către georgieni, Cristianul șef, de lalele crețe, de pupat pe Lăpușneanu și de sentimentul că hehe, e ziua mea acuși acuși.

Dimineața superbului 23 a fost frumos deschisă de ai mei părinți, care mi-au aproape-cântat la mulți ani prin telefon la 6 jumate dimineața, ca doi minunați ce sunt. Au urmat tone de urări (nu mai discutăm aici sinceritatea lor), îmbrățișări neașteaptate, unele în mijlocul străzii, zâmbete multe, din nou cadouri din toate părțile, girls night out, arome felurite, seară caldă de aprilie, somn puțin și toropeală.

Am primit cadouri dorite, cadouri surpriză, cadouri din suflet, cadouri vorbite, cadouri șoptite, declarații neașteptate, telefoane și mai neașteptate, mărturisiri drăguțe.

Nu a fost totul numai lapte și miere, evident, dar nu am lăsat nimic să-mi strice dispoziția. E o chestie la care se poate munci.

Azi am primit autograful lui Dan Lungu și eram toată numai un zâmbet laaarg, cu canini dezgoliți.

Săptămâna viitoare merg acasă, cu drag și dor de mama si de tata și de vestitul tort pe care mi-l povestește mama de vreo lună.

Da’ gata, că o să ziceți că mă laud. Atâta că mă simt bine și-s un kilometru de zâmbet. 22 e frumos. Vai, ce fain va fi la 23. Da, acum înțeleg care e faza cu coptul.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați pus zâmbet cu zâmbet la această stare de bine.

sursa: cookiesandcups.com

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s