Întâlnirea cu Dan Lungu, flash-uri.

afisÎntâlnirea mea cu cărțile lui Dan Lungu s-a produs în primul an de facultate. Târziu, rușinos, c’est la vie.

Am început cu În iad toate becurile sunt arse, carte pentru a cărei lansare am și fost voluntar, prin asociația studențească în care mă găseam pe atunci. Nu m-a prins cine știe ce, dar am perseverat.

M-a cucerit definitiv Sunt o babă comunistă!, pe care am citit-o dintr-o singură lectură, pe nerăsuflate. Am împărțit-o, ca pe un dulce tentant, familiei și prietenilor.

Am continuat cu Raiul găinilor, care mi-a plăcut și mai mult. M-a introdus în atmosferă, mi-a provocat porții multiple de râs sănătos și mi-a pictat în cap cu detalii precise, strada Salcîmilor. Am transmis-o, la fel, mai departe.

Am citit apoi, după ceva timp de intenții serioase, Cum să uiți o femeie, în care am descoperit o altfel de abordare, o altfel de temă, o altfel de trăire. M-a pus pe gânduri.

Acum am pusă pe lista de citiri Băieți de gașcă.

Astă seară am fost la un eveniment simpatic, organizat la Cărturești, primul din seria „Dialoguri cu scriitori români”. Au fost două ore foarte bine petrecute și mai bine, decât să vă mai povestesc eu discuții, o să vă redau câteva din notițele pe care le-am luat. Ce mi s-a părut mie mai interesant ori mai demn de reținut ori mai nou pentru mine.
Sortați voi și asimilați după bunul plac:

  • „nebunia de a fi scriitor poate fi manifestată și altfel decât prin lipsa apei de la duș” (discutând despre imaginea scriitorului în societatea  de atunci și acum);
  • În iad toate becurile sunt arse e o carte despre cum rezistă adolescenții prin limbaj în fața demenței generale a limbii de lemn (n.r. speficice perioadei comuniste);
  • „la un an după ce am recitit poeziile pe care le-am publicat (n.r. în volumul Muchii, am realizat că aveau un eclectism foarte inteligent, dar eu nu eram acolo. Nu am voce poetică.”;
  • „într-un roman poți, ca scriitor, să-ți satisfaci toate vanitățile”;
  • Cum să uiți o femeie e cartea unei nehotărâri”;
  • „Un roman e un roman dacă îți construiește ție, ca cititor, o lume.”;
  • „Cărțile geniale nu sunt scrise de genii”;
  • „O viață interioară bogată te duce la căutări stilistice personale”;
  • „Critica literară nu a prins subtilitățile din cărțile mele”;
  • „Există literatură comercială, dar nu în România”.

sursa foto: vreau.altiasi.ro

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s