De ce citesc?

Nu degeaba se spune că răspunsurile la cele mai simple întrebări sunt cel mai greu de găsit. Ne zdruncină cel mai mult și ne închid cel mai tare în noi. Ne forțează cel mai mult să compilăm introspecția cu naturalețea, pentru ca răspunsurile noastre să fie pe cât de pline de substanță, pe atât de simple.

Oare de ce citim? De ce ne îngropăm în câte o carte, de ce îndoim colțuri frenetic, de ce ne abandonăm din când în când printre coperți, de ce ne dăm ultimii bani pe povești, de ce devenim Anne Karanenine și Doamne Bovary, de ce…
Fiecare are propriul set de motive. Ale mele sunt simple:

1. Pentru că nu am bani să plec departe

Mă visez în exotica Africă, în trepidanta Americă de Sud, mergând zile întregi cu trenul prin Rusia, ori pășind în papuci roșii pe poduri cenușii, pe Tamisa. Nu-mi permit să fug din peisaj, dar mă pot transpune, atât cât mă lasă imaginația, în toate locurile prin care au fost scritorii pe care-i citesc.

2. Pentru că-mi deschid mintea

Nu știu cale mai ușoară de a-ți îmbogăți vocabularul, de a fi mai fluent în idei și de a-ți îmbogăți cultura generală decât citind. Bineînțeles, ajută și factorul nativ, însă diferența dintre un om care citește și altul care dimpotrivă, nu are această preocupare, se vede, credeți-mă.

3. Pentru că mă simt mai împlinită

Cu fiecare carte pe care o încep și care mă cucerește simt că îmi fac un bine. Sunt atâtea cărți pe care ar trebui să le citesc, atâția autori cărora nu le-am dat încă de gust, încât fiecare carte citită e de fapt un pas pe drumul lung al lecturilor care ne formează.

4. „Cu fiecare cuvânt pe care-l citești, te iubesc mai mult”

Asta mi-a zis recent prietenul meu și nu îl suspectez de lipsă de sinceritate. Ne place să ne împărtășim ce citim, să ne dăruim cărți, să citim sincron, să ne dăruim semne de carte. El mă invidiază în secret că am mai mult timp de citit decât el, dar nu am ce să-i fac, dacă-i om mare. :)

5. Pentru că vizitez minți

Îmi plac mult romanele de factură psihologică, prin care pot ajunge în mintea protagoniștilor, să le simt furia, să le cunosc frustrările, să le aflu sentimentele. În adolescență eram ferm convinsă că Ștefan Gheorghidiu e bărbatul meu ideal, dar asta e o cu totul altă poveste. Apreciez mult cărțile în care ajung să mă confund cu vocea autorului, să cred că-l cunosc intim, că ne știm și că ne suntem confidenți. Fiecare final de roman devine un abandon, o renunțare la o relație care mergea bine și se termină brusc.

6. Ca să mă pot adăposti când fug de mine

Am momente în care sunt copleșită de stres, de rutină, în care mă satur de peisaj, de oameni, de mine însămi și mi-aș dori să fug de tot și de toți și de toate. Nu pot să-mi dau cancel, însă aleg adesea să mă ascund în câte o carte care să mă facă să zâmbesc. În materie de vindecat tristeți mai mult sau mai puțin închipuite, cărțile lui Dan Lungu par a fi cel mai bun antidot.

7. Pentru c-așa mi-a zis tata că-i bine

Tata are o pasiune pentru lectură și de când eram mică, mi-a repetat să citesc, să citesc, să citesc. Când aveam genunchii juliți și păr de băiețoi mă enerva morala lui, dar acum mi se pare un sfat tare prețios, care mi-a folosit în viață. Nu am citit pe cât ar fi vrut el, nici pe cât aș fi vrut eu, dar încerc să schimb asta citind, citind, citind. Avem destul de rar preferințe comune de lectură, însă mă bucur tare când mă duc acasă cu câte o carte pe care am luat-o din banii mei și pe care i-o pot recomanda, așa cum a făcut și el cu mine de-a lungul timpului.

8. Pentru că toți oamenii pe care îi admir au drag de carte

Toți, dar invariabil toți oamenii pentru care am o admirație ascunsă sau fățișă citesc mult. Au citit mult. Și lecturile pe care ei le-au sedimentat și care acum transpar în felul lor de a vorbi, de a se purta, de a se raporta la lume și viață mă fac să fiu un copy cat cu intenții bune. Adică să citesc mai mult și să le pot ajunge din urmă nivelul intelectual, cu riscul de a nu reuși asta niciodată.

9. Ca să înțeleg lumea în care trăiesc

În afara beletristicii, pe care o prefer oricărui alt gen, citesc cărți de specialitate din domeniul meu de studiu ori din domenii conexe. Fie pentru că mi-o cere școala, fie pentru că mă mână curiozitatea. De pildă, tot ceea ce știu despre domeniul comunicării și al relațiilor publice se datorează lecturilor independente, bazate pe instinct și pe dorința de a acumula. Și cred că asta e mecanismul cel mai avantajos.

10. Pentru că-mi ține de urât la drum lung și în companii proaste

Mersul acasă, cel pe care îl exersez o dată pe lună mă obosește. Nu atât pentru că-i lung, ci pentru că-i anost, e ticsit de populație pestriță și are soundtrack-uri proaste, direct din difuzoare. I-am găsit leac citind. Am niște cărți tare plimbate.

Acestea sunt motivele mele. Voi de ce citiți? Cumpărați cărți online sau preferați să hoinăriți printre rafturi? Sunt curioasă să vă citesc opiniile. Ori de nu, vă invit să vă înscrieți și voi la concursul organizat de librăria online Libris, care pune la bătaie multe, multe cărți, după cum vă poftește inima.

sursa foto: bookoasis.tumblr.com