Acei oameni (I)

Acesta este un text despre oameni. Despre acei oameni pe care îmi bitchpopulează viața și mie, și ție, azi, ieri sau mâine. Despre acei oameni pe care daca ai avea un buton de Delete în viața reală, l-ai apăsa cu sete, numai să dispară și să-ți lase încrederea în omenire intactă.

În fine, despre acei oameni fără de care lumea ar fi un loc mai bun.

1. Oamenii care deși nu dau nimic, așteaptă totul la schimb

Poate cel mai frustrant sortiment de oameni. Multora le e încetățenită ideea (de unde până unde, nu știu) că li se cuvine. Totul. Li se cuvine să le zâmbești, să îi ajuți, să îi ajuți, să îi ajuți, să le rezolvi problemele, să îi lași să plângă pe umărul tău, să le răspunzi no matter what, să fii calm cu ei, să fii bun, să ai răbdare cu ei deși-s niște dobitoci încăpățânați care se supraestimează grav, să le faci treaba.

E fix datoria ta. Ăștia îs ăia care te vor dispera cu telefoane în cele mai nepotrivite ore, care vor insista cu mesajele pe Facebook (că doar de când apare „seen”, nu te mai poți ascunde de nimeni), care îți vor reproșa lucruri pentru care nu ești responsabil, care nu voi ezita vreo secundă să-ți calce orgoliul în picioare, care nu te apreciază și nu te vor aprecia vreodată decât pentru cât de bine le servești intereselor lor.

2. „Prietenii” ocazionali

Nominalizați sunt: colegii cu care nu schimbi o vorbă tot anul, dar care aparent te cunosc foarte bine, în mod subit, în momente cheie, vecinii care găsesc întotdeauna ceva de cerut, cei care te caută doar când vor să le faci o favoare, cei cu care nu ai mai vorbit de o sută de ani și știi că dacă te caută, o fac cu un interes bine definit.
Pot fi recunoscuți ușor după formula de salut „hey, vreau să te rog și io ceva…”

3. Prietenii care încetează să mai fie prieteni, dar uită să-și ajusteze pretențiile

Sunt aceia cu care ai mâncat la aceeași masă, poate ai dormit în același pat, ai împărțit ultima lingură de cafea, te-ai înțeles din priviri la un anumit moment dat, ați râs la aceleași glume și cumva, ați cam fost două boabe într-o păstaie. Până într-un anumit moment al vieții, când prea preocupați de sinele lor imens și îndrăgostiți de propria persoană, au uitat să mai fie acolo, când zic și io, ai avut mare-mare nevoie.
Moment în care ai realizat că nu-ți sunt, de fapt, prieteni, ci parteneri de simbioză. Prietenofagi. Ei, și te-ai răcit de domniile lor. Și nu a părut să îi deranjeze foarte mult.
Dar, supriză, realizează la un moment dat că tu, mișelule, i-ai dezamăgit. De ce nu îi mai cauți? Ești un om rău, d-aia.
Nu ei sunt de vină, nu-nu. Doar tu, că nu înveți deloc să te sincronizezi cu nevoile lor.
Invariabil, ei voi fi victimele în toată povestea. Tu? Tu, hai, ia și plimbă ursul…

4. Oamenii care se cred zmei, dar nu sunt

Sunt ăia care se laudă. Mult. Nici modestia excesivă nu face bine la stima de sine, dar nici lauda fără temei nu îi aduce mari beneficii.
Pe oamenii ăștia îi recunoști ușor. Sunt cei mai guralivi, stridenți și neciopliți din orice grup. Le știu pe toate, le-au văzut pe toate, cunosc pe toată lumea, sunt împliniți, frumoși, bogați. Și nu-s, de fapt.
Sunt însă atât de absorbiți în a se se iubi pe sine, în hidoșenia lor umană, încât nu observă că nu numai nu sunt nici jumătate din ce au impresia că sunt, dar au o imagine teribilă în societate. Sunt semidocții, frigidele, ăia care put, scandalagiii.
Aura lor de tupeu și autosuficiență e de neprețuit.
De obicei, se confundă, măcar o dată-n viață cu cei de la punctele anterioare.

5. Cei care nu salută/ nu răspund la salut

Sunt oamenii pe care-i disprețuiesc cel mai tare. Eu salut, c-așa m-au învățat acasa. La un anumit moment al existenței mele, salutam și statuile. Mi se pare decent și frumos să saluți. Și e teribil de simplu. Saluți când intri într-o încăpere, indiferent că-i camera de cămin, sala de curs, alimentara din colț. Saluți oamenii care te servesc sau lucrează (și) în beneficiul tău, adică: contabila, casiera, femeia de serviciu, lăcătușul, instalatorul, portarul, administratorul, vânzătoarea. Îi saluți pe cei pe cei cu care ai schimbat vreodată o vorbă.
Știți ce simplu e? Contact vizual, de preferință un zâmbet (dacă nu e acel gen de cunoștință pentru care plănuiești crime în somn) și un bună ziua/bună/salut/hey.
Bănuiesc că tocmai pentru că e atât de simplu, mulți nu pricep cum funcționează. De aia există oamenii care se fac că nu te văd, vânzătoarele care au mâncat un kilogram de lămâi, funcționarele nesatisfăcute de mult, care nu vor precupeți niciun moment în care să te facă să te simți ultima găină din Univers.
Colegii care te cunosc selectiv, doar în zilele pare.
Ăia care așteaptă să îi saluți tu, cu o mină complet afectată, ca și cum li se cuvine atenția.

Oricât m-aș strădui să înțeleg, nu găsesc motiv pentru care să nu răspunzi la salut. Unul singur, de fapt: să fii prost.

6. Cei care se bagă ca musca-n…

Ok. Sunt femeie și pot să înțeleg că noi, viețuitoarele de sex feminin, în special, suntem niște creaturi curioase din cale afară, că ne place bârfa, măcar la o cafea, că ne place să comentăm una și alta.
Dar nu pot să înțeleg când granița dintre „vorbim și noi ca fetele” e ruptă și se ajunge la judecăți de valoare despre viața unuia sau a altuia.
Fiecare e liber să nu fie de acord cum îmi țin părul, cum mă îmbrac, cum vorbesc sau cum mă manifest. Dar e fix treaba mea de ce fac aceste alegeri, în ce dumnezeu cred, pe cine și cum iubesc și altele de acest fel.
Faptul că nu fac ca tine nu mă face un om mai rău. Și nici pe tine unul mai bun.

7. Cei care promit și nu se țin de cuvânt

Timpul fiecăruia e prețios. Indiferent că-i director bancă, șomer, student ori măturător la Salubris. Așa că nu văd de ce ți-ai bate joc de aspectul ăsta. Dacă ne-am învoit asupra unui lucru, apoi așa rămâne. Dacă te răzgândești, fă-mi un bine și spune-mi, pot accepta un refuz sau o schimbare de planuri, dacă sunt decent anunțate. Nu pot să accept însă să te faci că plouă, să inventezi scuze mărunte, după ce mi-ai stricat planurile.

Sentimentele sunt și ele prețioase. Și promisiunile de ordin afectiv care nu-s duse la îndeplinire rănesc. Poate mai tare decât cele care implică timp și bani.

Și mai sunt.

sursa foto: your-ecards.tumblr.com

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s