Lasati oportunitatile sa vina la mine

Pe masura ce viata mea de student se apropie de final (trist, dar adevarat), pe atat parca ochii mei sunt mai larg deschisi in fata oportunitatilor care iti sunt aproape servite pe tava, pe timpul studiilor.
Daca ar fi posibil, ca prin minune, sa ma trezesc din nou in anul I, cu siguranta as face lucrurile altfel. As aspira mai mult din „marfa”, caci acum stiu ce sa aleg. Acum incep sa inteleg ce vreau. Ce-mi face placere cu adevarat. Iar sentimentul ca sub picioare incep sa se batatoreasca carari, inca inguste, dar practicabile, e minunat.

In anul I m-am aruncat cu capul inainte in proiecte in care fie nu am avut motivatia necesara sa fiu performanta, fie nu m-au atras suficient, fie m-au dezamagit, pana la final. Aceste experiente au avut totusi rolul lor: m-au invatat cate ceva despre aparente, despre responsabilitate, despre oameni si despre hotarare. Par cuvinte mari sau poate suna sec, dar sunt adevaruri. Cat priveste scoala… drumurile din primele saptamani, cu reportofonul in mana, o agenda si multa teama m-au facut sa simt ca nu-s facuta sa trag de oameni pentru a obtine noutati. Mie imi place sa scriu, dar nu stiri. Sentimentul unei decizii gresite m-a durut. Persistent, aproape ca o durere fizica.

Ma simteam cumva descumpanita atunci in privinta facultatii (Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii), caci incepusem sa suspin dupa cealalta facultate la care imi depusesem dosarul la admitere (Comunicare si Relatii Publice). Mi-am dat seama insa ca nu ma opreste nimeni sa incerc sa fac ce imi place. Asa a venit in anul al II-lea stagiul in PR la Universitate, in echipa celor de la Departamentul de Marketing Educational si Imagine Academica. Tot asa si conferintele si workshop-urile care s-au intersectat mai mult cu PR-ul, decat cu jurnalismul…
Tot in anul al II-lea am concluzionat, prin practica de agentie de presa, ca munca de reporter nu mi se potriveste. Astfel am refuzat, cu o luna inainte de sesiune, ocazia de a lucra la un important cotidian iesean.

Si mai descumpanita am fost cand un moment de cumpana in viata si sanatatea mea m-a impiedicat sa-mi continui cautarile unui loc de munca. Dar cum exista o lege a compensatiei, aceasta perioada de pauza m-a ajutat sa-mi redescopar una din cele mai sincere pasiuni – handmade-ul.
Chiar inainte sa incep anul al III-lea am inceput Internship 2.0, care m-a restartat si mi-a fixat tonusul sa incep anul cu bine.

Anul al III-lea a inceput pentru mine cu chef de treaba, cu dorinta de a conta, cu un internship nou care va incepe, culmea, pe 23 :) (va povestesc saptamana viitoare), cu BizCamp in fata, cu un oh-my-god-trebuie-sa-fiu-acolo PRBeta, cu doua teme la facultate care imi plac cu adevarat, cu tema de licenta in PR si cu mult online.

Drumul e lung, sunt multe de vazut, citit, simtit, dar am papucii pregatiti pentru asta.
Mi-am regasit starea pe plus. Ce bine!

(fara diacritice, departe de laptopurile din dotare)

sursa foto: stevenhumour.com

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s