Decolăm

Astăzi mă decazez. Și mi-e urât, așa. Săptămâna asta a trecut ca o umbră, nu am apucat să conștientizez că se cam termină. Și uite că-i vineri. Am bagajele făcute, dar tot se mai găsește câte ceva de adunat. Hainele zac în teancuri și cred ca mă dezmoștenește tata când o să vadă ca și anul acesta mi-am cărat la cămin vreo 10-15 genți și poșete. Nu îmi vine să plec. E bine aici, în patul ăsta care mă cunoaște așa de bine. Nu e așa de bine ca în acela din anul I, parcă mă despart mai cu inima deschisă, dar totuși…

De fiecare dată când mă despart de Iași pe o durată mai lungă de timp, simt că las ceva în urmă. Nu-i plăcut. Știu că mă întorc săptămâna următoare, dar atunci nu voi avea starea necesară să simt miros de tei sau vreo bucurie, că mă așteaptă un pat de spital. Eu pur și simplu nu vreau să plec și să-mi las Iașul meu aici, singur. Copoul e plin de excavatoare, autobuzele nu prea ajung în campusul meu, camera mea are gândaci și eu tot îl iubesc, ziceti și voi.

A trecut repede anul II. Prea repede. A fost un an ciudat, nu știu cum să îi spun, și asta poate pentru ca anul I a fost minunat. Anul II a fost anul în care:

  • am fost dezamăgită de cazări -nu  a fost pe gustul meu camera de la început, nu m-am atașat foarte tare de ea, nu am mai avut atâta libertate de desfășurare, am gătit paste doar de două ori, pentru că nu am avut plita funcționala pe etaj (și îmi ies cel mai bine!)
  • facultatea nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. Sub mai multe aspecte.
  • am făcut primul meu stagiu de practică  (la Universitate, în Departamentul MEDIA)- mi-a plăcut și sper ca la Admitere să fiu la Universitate și să dau sfaturi bobocilor;
  • am știut prea puțin ce vreau de la mine și de la ceilalți;
  • am dat brunetul pe roșcat, dupa 4 ani;
  • am fost translator pentru o echipă de jurnaliști francezi care au făcut un reportaj în România; a fost o experiență ciudățică, simpatica all in all, dar pe care nu sunt sigură că aș vrea să o mai repet;
  • nu am făcut parte din nicio organizație și am simțit de multe ori nevoia;
  • am căutat intens un part time și nu am găsit/ am căutat un job pentru vară și am fost nevoită să încetez, din motive care nu au ținut de mine;
  • am avut ocazia să lucrez în presă, dar am refuzat, din motive obiective;
  • am participat la multicele conferințe;
  • am înțeles că nu îmi place munca de teren;
  • am văzut luminile orașului de pe Bucium, iarna și vara;
  • am doborât recordul personal la băut bere;
  • am cheltuit mai mulți bani pe cărți;
  • am fost de prea puține ori în grădina botanică;
  • am fost acasă mai rar;
  • am jucat prima oară bowling;
  • am învățat să fiu mai tolerantă cu alegerile celorlalți (zis iz tru, not bulșit);
  • am descoperit adevărata față a unor apropiați;
  • am devenit mai puțin pricepută la liste.

 

Plec în două ore. Deja aerul ușor fatalist de la începutul postului s-a risipit. Revin, revin.

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s