Lucruri care nu-s planuri


Sa faci liste cu … rezolutii (ca nici „planuri”, nici „dorinte” nu suna suficient de bine) e o treaba fumata. Sa faci haz de cei care fac astfel de liste e chiar si mai putin surprinzator. Long story short, toata lumea a aflat ca promisiunile emanate pe 31 decembrie, pe eventualul fundal al unui vin bun (sau macar mult) nu incep sa rasara in chip de fapte mari inceapand cu 1 ianuarie. Eu nu imi amintesc sa fi asistat la un destin schimbat radical de vreo promisiune mareata la -vai, nu spune asta- cumpana dintre ani („Sfarsit de an” e prea mainstream, sorry).
Obisnuiam candva sa verific, cand nu ma vedea nimeni, daca am chiloti rosii pe 31, sa-mi indes vreo 2-3 lei in buzunare si sa ma emotionez cu sampania in mana, facand ochii mari si nascand in cap MAREA dorinta care incepe in 3,2,1. Anul asta am uitat sa bifez actiunea. Dupa toate amintirile, chiloti rosii aveam pe mine, bani nu (sa zicem ca din cauza lipsei buzunarelor la rochie dar bani in principiu, nu), dar dorinta nu am bifat.
Lucru destul de ciudat pentru visatori de profesie ca mine. Sa se fi maturizat Georgiana? Mh. Sa fi uitat? Probabil.
Nu, nu am liste de dorinte pe 2012. Sa inteleg ca va fi un an mai liber si mai putin supus conventiilor sociale? Sper.
Ziceam candva, pe la inceputul acestei balarii de text, ca nu stiu vreun destin schimbat de dorinta pusa in momentul trecerii in noul an. Si cred ca stiu de ce, exact asa cum Newton stie ce si cum e cu gravitatia. Ne punem speranta si energiile in lucruri nerealiste.
Vreau bani cat sa-mi inchiriez ultimul etaj din turnul Eiffel. Vreau sa slabesc sa devin fotomodel la Victoria’s Secret. Vreau sa il intalnesc pe Fat-Frumos pe un Lamborghini alb. Vreau sa, vreau sa. Tipare, frustrari, toate-toate scoase din sertare exact in clipa in care autosugestia iti da o sansa sa crezi in ceva care sa se intample.
Nu-mi amintesc tonele de aspiratii inalte rostite-n gand de-a lungul vremii. Stiu doar ca acum un an imi doream ca un an mai tarziu sa fiu langa acelasi om cu care am baut vin alb. Mi-am urat mie sa ne iubim macar inca un an, sa mai apuc o sampanie desfacuta impreuna. Asa a si fost. Nu am insiropat nimic, de dragul unei reveniri deloc spectaculoase pe blog. Asta mi-am dorit, iar ca bonus, nu pentru ca as fi fata cuminte, ci pentru ca am fost sincera, am primit totul inzecit. Si sa nu uit: toata sanatatea invocata adiacent a trecut pe la ai mei cei dragi. Ca viata nu-i un tort pe baza de miere si ca nu a fost un an perfect, e drept. Dar am fost feriti de boli si nenorociri care vad ca raresc familii si spinteca suflete.
Sunt Georgiana, am 20 de ani si cred in dragoste. In toate felurile.

Photo credits: de la watermark cetire, 9gag.com

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s