Doi ori doi

Nu am treabă cu matematica. Recent am descoperit că-mi scârțâie grav tabla înmulțirii, deși aveam ceva bănuieli mai vechi. În generală am urât matematica și m-am temut de ea cu fiecare ocazie. Îmi amintesc și acum ședințele de pregătire pentru Capacitate. Mă pregăteam cu cea mai bună profă de mate din oraș și în fiecare vineri a anului școlar 2005-2006, pe la 8 dimineața, mă simțeam mică-mică și odată deschisă culegerea de teste, grea de cap și pe alocuri nălucă la modul evident. Am luat 8,5 atunci, în caz de aveați deja o grijă dacă am trecut sau nu examenul. În liceu am făcut doar doi ani de matematică, fiind la profil de Filologie. Mă plictiseam în-gro-zi-tor. Aveam o profă tânără, foarte drăguță și cumsecade, dar în același timp, plată, riguroasă, uniformă, repetitivă. Era inteligentă, își făcea treaba, dar reușea să ne scoată din limitele plictiselii. Pauza de dinaintea orei era un chin. Știam că nu va întârzia un minut, că va intra zâmbitoare și dreaptă, într-unul din deux-pieces-urile sale gri-șoricel și pe tocuri, așezându-se cu grație la catedră și adresându-ni-se întotdeauna la fel: „dați-mi un manual!”.
Încercam în fel și chip să scap. Am chiulit de câteva ori, dar de obicei eram nevoită să rămân. Mă cufundam în scaunul din banca treia de la geam, rămânănd la suprafață doar capul meu ciufulit și roșcat și mă rugam să nu fie cazul să ies la tablă. În fine, era chinuitor.

La facultate nu am matematică în meniu. Dar când am văzut economia în meniul celui de-al doilea semestru din primul an, mi s-a uscat gura. Teorie economică, să fiu mai exactă. Teorie plus date fixe. Moartea căprioarei. M-a săpat mult creierul. Am refuzat din prima clipă să-i dau o șansă. Mă și văd la primul curs cu o greață perfect întinsă pe chip, ținând a lehamite pixul între degete și privind profesorul pe sub colțul bretonului. Vinerea la ora 10 aveam programat cursul. Următoarea dată am și uitat să-mi pun ceasul, atât de multă tragere de inimă aveam. Vreme de 5 saptămâni la rând, am spus pas cursului. Apoi am început să mai trec pe la curs, cuprinsă de remușcări și procese de conștiință, ba chiar și de o ușoară teamă legată de examen. Nu mă îmblânzisem chiar de tot. Stăteam doar la prima parte a cursului, iar la pauză fugeam cât mă țineau picioarele pe coridoarele scorojite și întunecoase ale demisolului.

La examene a fost teribil. Când mă pregăteam pentru parțial, am adormit în timp ce citeam. M-am uitat în oglindă și m-am speriat de cât de senină eram și cât de vidă mă simțeam. Totuși, de mine se lipisera multe noțiuni. Problema e că în niciun caz cum scria la carte. Totuși, am picat pe subiect, cum s-ar spune, și am luat 10. La examenul final a fost ilar. Învățam cu o colegă pe holul căminului la două noaptea, cu un ritm aproximativ de o pagină pe oră. Nu rețineam nimic din ce citeam. Începeam să disper. Râdeam nervos. Nu acoperisem decât jumătate din materie, și aceea la un nivel superficial. Era pe final de mai, gândurile mele erau la copacii de pe Copou, mă încălzisem notabil și de la doza de Ursus poștită în timpul laboriosului proces de acumulare… ce mai, viitorul suna nașpa de tot. Nu am aflat cât am luat la examenul final, cert e că ajutată și de parțial, am trecut materia cu 8. Cu sinceritate, am fost puțin dezumflată, învinovățindu-mă pentru comoditatea și refuzul meu de a da o șansă materiei. Cu atât mai mult cu cât alții „prinseseră” note mai faine. Bine, să nu uităm nici de cei mulți care au avut „plăcerea” să dea pupilă-n pupilă cu proful și în restanță.

Vara asta m-am uitat destul de des la Ora de business, pe TVR2, cu Moise Guran. Oricât de anti cifre aș fi, declar cu maximă încântare că am urmărit emisiunea fără să mă plictisesc o secundă. Omul ăsta e atât de deștept și are o corență fenomenală în gânduri (cum doar un om deștept cu adevărat poate fi așa), încât e imposibil să nu înțelegi ce spune. Analizează, comentează principalele știri economice și financiare ale zilei, cu mult cap și multă carismă. Mie mi-e foarte utilă o astfel de emisiune, pentru că mă ajută să înțeleg lumea în care-mi târâi tenișii. De cele mai multe ori, când răsfoiesc un ziar sau un flux de știri, o agenție, ceva, recunosc că trec foarte repede peste știrile de natură economică. Parcurg titlul și hai, șapoul, dacă e chiar interesant, dar de la subtitlu încolo, m-au pierdut. Nu-mi mențin atenția activă nicidecum. În opinia mea, e mare nevoie de oameni ca Guran, care știe să scoată maximumul dintr-o știre și să o transmită maselor, fără prețiozități și încâlcituri, ca să înțeleagă și țața Floarea de ce cursul leu-euro o privește și pe ea.
Dacă mi-ar fi predat economia omul ăsta, vă jur că luam unșpe la examen.

Photo credits: dummr.wordpress.com

Reclame

Dă-ți cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s